duminică, 13 ianuarie 2013

Vătafii de suflete

Se intâmplă în nordul țării, în unul din penitenciarele românești. Mai exact penitenciarul Satu-Mare. Oameni liniștiți, muncitori, care își văd de treaba lor. Toate bune și frumoase dacă nu ar avea director. Pentru că cel pe care îl au, nu le folosește. Iuga, pe numele lui.

Și atunci, alții puși să decidă pentru destinul oamenilor din subordine, profită, decizînd fără să întrebe, sau chiar dacă o fac, fără să le pese  ce spun aceștia. De ei depind mulți.Pentru mulți dintre aceștia, personalul din subordine trebuie să se supună. Lipsindu-i pe oameni de posibilitatea de a dori, de a crede, de a visa.Doar să se supună.Să vă povestesc de ce.

La un moment dat , în sectorul evidență, șeful de birou vrea să să plece in concediu.Și de aici încolo începe povestea. Are un coleg ofițer în subordine, care îl înlocuia pe perioada concediului. Printre altele, acesta a fost unul din motivele pentru care fusese  mutat în cadrul acestui sector. La un moment dat, undeva in aprilie 2012, acesta solicită mutarea pe un alt post în cadrul sectorului pază. I  se aprobă cererea, cu condiția că atunci când șeful biroului evidență pleacă în concediu acesta să-i preia atribuțile.

Toate bune și frumoase până când s-a pus problema plecării in concediu a șefului.Asta prin septembrie – octombrie. Ofițerul care trebuia să-l înlocuiască nu a mai făcut acest lucru, drept urmare s-a recurs la soluția cea mai la îndemână. Numim pe cineva dintre agenții subordonați .Nu contează că aceștia nu își doresc, că nu sunt plătiți pentru ce fac,că nu prevede în fișa postului. Musai să o facă.
Surpriză, agentul ,o femeie, refuză să o mai facă.Explică șefului că poate numi pe altcineva,nu-i supărare. Surpriza nu durează mult și șeful, revenindu-și din uluială trebuie să pedepsească  “obrăznicia”. Mai ales că-i dă mâna, el e vătaful. Opozantul, o mână de om, de un bun simț cum rar întâlnești.

Și ca să îi arate cine conduce, în octombrie o trimite în concediu, deși femeia era planificată în noiembrie. Femeia pleacă în concediu ,doar s-or liniști  lucrurile. Speranțe deșarte.Lucrurile nu puteau rămâne așa.

Și de aici încolo, apare în toată splendoarea ei , ,,strălucitoarea ‘’ implicare a directorului. Face o mutare de mare șef  de vătafi. Întrerupe concediul doamnei. Vă închipuiți că pentru lucruri deosebit de importante,  care dacă nu ar fi fost rezolvate de doamna în cauză, penitenciarul Satu-Mare ar fi avut mari probleme. Da de unde? Trebuia să plece în concediu seful evidenței. Vă puteți  închipui?
Femeia se intoarce la servici și cere directorului, printr-o adresă, să fie altcineva desemnat să-lînlocuiască pe șeful ei. Directorul scrie pe hîrtie să fie desemnată altă persoană care să înlocuiască pe șeful  care trebuia cu orice preț, să plece în concediu. Credeți că s-a terminat așa? Nu. Pentru faptul că femeia a îndrăznit să se opună, șeful ei se hotărăște și sesizează comisia de disciplină.
Refuz să cred că despre sesizare nu știa directorul Iuga, dar omul avea interes, ca pe plantație lucrurile să nu iasă din tipar.  Vătafii, sub oblăduirea lui, să poată călca în picioare, orice om care nu s-ar indoi,care și-ar permite ,,obrăznicia’’ să spună nu atunci când cineva impune. Colac peste pupăză , femeia a făcut, sesizare împotriva șefului, la comisia de disciplină din ANP.

Orice asemănare cu situația de la Balș, poate fi forțată, dar acolo se ajunge dacă nu veți lupta pentru demnitatea voastră. Din păcate Satu-Mare este doar un exemplu.

Sursa : FSANP

Un comentariu:

Anonim spunea...

Minune!!!!
Nici un comentariu inca????
Ar fi interesant si ce a avut de spus seful serviciului evidenta de la Satu Mare in legatura cu situatia creata....