Se intâmplă în nordul țării, în unul din penitenciarele românești.
Mai exact penitenciarul Satu-Mare. Oameni liniștiți, muncitori, care își
văd de treaba lor. Toate bune și frumoase dacă nu ar avea director. Pentru că cel pe care îl au, nu le folosește. Iuga, pe numele lui.
Și atunci, alții puși să decidă pentru destinul oamenilor din
subordine, profită, decizînd fără să întrebe, sau chiar dacă o fac, fără
să le pese ce spun aceștia. De ei depind
mulți.Pentru mulți dintre aceștia, personalul din subordine trebuie să
se supună. Lipsindu-i pe oameni de posibilitatea de a dori, de a crede,
de a visa.Doar să se supună.Să vă povestesc de ce.
La un moment dat , în sectorul evidență, șeful de birou vrea să să
plece in concediu.Și de aici încolo începe povestea. Are un coleg ofițer
în subordine, care îl înlocuia pe perioada concediului. Printre altele,
acesta a fost unul din motivele pentru care fusese mutat în cadrul
acestui sector. La un moment dat, undeva in aprilie 2012, acesta
solicită mutarea pe un alt post în cadrul sectorului pază. I se aprobă
cererea, cu condiția că atunci când șeful biroului evidență pleacă în
concediu acesta să-i preia atribuțile.
Toate bune și frumoase până când s-a pus problema plecării in
concediu a șefului.Asta prin septembrie – octombrie. Ofițerul care
trebuia să-l înlocuiască nu a mai făcut acest lucru, drept urmare s-a
recurs la soluția cea mai la îndemână. Numim pe cineva dintre agenții
subordonați .Nu contează că aceștia nu își doresc, că nu sunt plătiți
pentru ce fac,că nu prevede în fișa postului. Musai să o facă.
Surpriză, agentul ,o femeie, refuză să o mai facă.Explică șefului că
poate numi pe altcineva,nu-i supărare. Surpriza nu durează mult și
șeful, revenindu-și din uluială trebuie să pedepsească “obrăznicia”.
Mai ales că-i dă mâna, el e vătaful. Opozantul, o mână de om, de un bun
simț cum rar întâlnești.
Și ca să îi arate cine conduce, în octombrie o trimite în concediu,
deși femeia era planificată în noiembrie. Femeia pleacă în concediu
,doar s-or liniști lucrurile. Speranțe deșarte.Lucrurile nu puteau
rămâne așa.
Și de aici încolo, apare în toată splendoarea ei , ,,strălucitoarea
‘’ implicare a directorului. Face o mutare de mare șef de vătafi.
Întrerupe concediul doamnei. Vă închipuiți că pentru lucruri deosebit de
importante, care dacă nu ar fi fost rezolvate de doamna în cauză,
penitenciarul Satu-Mare ar fi avut mari probleme. Da de unde? Trebuia să
plece în concediu seful evidenței. Vă puteți închipui?
Femeia se intoarce la servici și cere directorului, printr-o adresă,
să fie altcineva desemnat să-lînlocuiască pe șeful ei. Directorul scrie
pe hîrtie să fie desemnată altă persoană care să înlocuiască pe șeful
care trebuia cu orice preț, să plece în concediu. Credeți că s-a
terminat așa? Nu. Pentru faptul că femeia a îndrăznit să se opună, șeful
ei se hotărăște și sesizează comisia de disciplină.
Refuz să cred că despre sesizare nu știa directorul Iuga, dar omul
avea interes, ca pe plantație lucrurile să nu iasă din tipar. Vătafii,
sub oblăduirea lui, să poată călca în picioare, orice om care nu s-ar
indoi,care și-ar permite ,,obrăznicia’’ să spună nu atunci când cineva
impune. Colac peste pupăză , femeia a făcut, sesizare împotriva șefului,
la comisia de disciplină din ANP.
Orice asemănare cu situația de la Balș, poate fi forțată, dar acolo
se ajunge dacă nu veți lupta pentru demnitatea voastră. Din păcate
Satu-Mare este doar un exemplu.
Sursa : FSANP
Un comentariu:
Minune!!!!
Nici un comentariu inca????
Ar fi interesant si ce a avut de spus seful serviciului evidenta de la Satu Mare in legatura cu situatia creata....
Trimiteți un comentariu