ANP-ul continuă dezinformarea. Cumva în stilul
“cincinalelor” de altădată când totul mergea înspre bine sau din bine în
şi mai bine, la fel prezintă şi luminaţii noştri protejaţi de partid,
datele de referinţă ale politicilor aplicate. De la studii aberante
legate de impactul profilării asupra folosirii la muncă a deţinuţilor la
veniturile istorice realizate anul trecut, dezinformarea nu dă semne că
s-ar opri vreodată.
1. Subfinanţarea sistemului penitenciar
Datele sunt cele prezentate şi nu pot fi contestate. În sfârşit aflăm
o cifră legată de consumul de combustibil: 6% din cheltuielile privind
bunurile şi serviciile – aproximativ 10 milioane de lei anual fără a
socoti cheltuielile privind reparaţiile, consumabilele şi amortizarea
autovehiculelor, cifre necesare în estimarea costului profilării. Faptul
că prezentăm frecvent deţinuţi la instanţe în alte judeţe face ca
aceste costuri să fie mult mai mari şi niciodată prezentate ca atare.
2. Costuri profilare, identificare soluţii de reducere a cheltuielilor
Situţia este mai complicată şi ANP-ul nu poate răspunde simplu.
Sigur, eu, şi cred că şi alţii am prefera răspunsuri clare şi nu
generalităţi sau strategii încă neaplicate. Şi să vedem unde scârţie
logica ANP:
* „Fenomen artificial de supraaglomerare şi folosirea improprie a spaţiilor de deţinere. Folosirea
nejudicioasă a spaţiilor de deţinere făcea ca per sistem să existe 1000
de locuri de cazare neocupate” – Ceea ce a făcut profilarea, cel puţin
la început, a fost să mute nişte deţinuţi dintr-o parte în alta cu
efectul exact invers decât cel cel aminteşte Anpul şi nu cred că mai e
nevoie să reamintim grija unor salariaţi de la penitenciare mai mici cu
privire la desfiinţarea lor. Au fost unităţi care au ajuns până înspre
350 – 400 de deţinuţi custodiaţi. Acum trendul s-a inversat din nou
supraaglomerarea trecând la penitenciarele RSD-RD.
Conform criteriilor OMJ 433/2010 capacitatea de cazare a
penitenciarelor este de 25 117 locuri iar media deţinuţilor custodiaţi
în 2008, adică înainte de profilare, a fost de 26 212, aşa că în absenţa
unor cifre convingătoare daţi-mi voie să mă îndoiesc de astfel de
declaraţii. Şi dacă ne raportăm la capacităţile de cazare construite
înaintea OMJ 433/2010 profilarea este un dezastru –
amintesc aici Penitenciarul Giurgiu (capacitate-1722, deţinuţi 1438 =
284 locuri neocupate) şi Penitenciarul Arad (capacitate-1307, deţinuţi
866 = 441 locuri neocupate) ambele penitenciare fiind construite în
jurul anului 2000 după modele occidentale.
Chiar şi după standardele OMJ 433/2010 la data de 24.09.2013
profilarea face ca Penitenciarul Arad să fie ocupat în procent de 74%,
Poarta Albă în procent de 77% iar Turnu Severin în procent de 86%. Mai
exact la aceste penitenciare (împreună cu secţiile lor exterioare)
numărul total de locuri neocupate este de 973 şi vorbim de locuri ce
respectă standardele legale. La aceleaşi standarde ar mai fi
Penitenciarul Deva ocupat în procent de 93% şi Penitenciarul Găeşti
ocupat în procent de 63%, ceea ce ridică numărul locurilor neocupate cu
încă 367.
*„Creşterea numărului de acte de violenţă între deţinuţi şi a numărului de obiecte interzise în penitenciar.
Obligaţia administraţiilor de a menţine un mediu sigur în penitenciar
pentru deţinuţi, personal şi alte persoane era greu de îndeplinit” –
Violenţa a existat din totdeauna în penitenciar însă nu şi în
statisticile Anp. Abia din 2007, pas cu pas, unităţile au început să
raporteze evenimentele (inclusiv obiectele interzise), proces ce a durat
cam până în 2010.
În raportul de activitate al anului 2008 ANP raportează un număr de
321 de altercaţii, în 2010 1307, în 2011 1227 iar în 2012 un număr de nu
mai puţin de 1459 de altercaţii. Doar drogurile sunt pe trend
descendent însă în privinţa obiectelor interzise (şi aici intră în
principal telefoanele mobile) fenomenul nu a înregistrat nici un recul
ci dimpotrivă numărul lor a crescut. Deci „obligaţia de a menţine un
mediu sigur în penitenciar” este mai de greu de îndeplinit pentru
administraţiile penitenciarele după de profilare
.
Aşadar una din „necesitatăţile demarării activităţii de profilare” a
fost reducerea violenţei şi a numărului de obiecte interzise în
penitenciar dar efectul a fost evident invers şi nu putem nega cifrele.
*„Insuficienţa personalului. Existenţa tuturor
regimurilor de executare în fiecare penitenciar necesita un număr mare
de cadre pentru activităţile de pază, escortare, supraveghere, însoţire,
acordarea drepturilor, efectuarea de activităţi de reintegrare socială
specializate în vederea derulării acestora în mod diferenţiat” – După
profilare nu s-a schimbat nimic în privinţa personalului. Pe de altă
parte nimeni nu contestă că regimul de maximă siguranţă şi cel închis
trebuiesc gestionate împreună, problemă o reprezintă arestaţii
preventiv.
În al doilea rând ANP-ul dacă ar fi mai flexibil în abordare şi ar
avea secţii de RSD şi RD în mai multe penitenciare (în special pentru
muncă) ar avea de câştigat. În al treilea rând ANP nu poate nu poate
demonstra că foloseşte mai multe resurse (mă refer la o diferenţă
semnificativă) dacă deschide astfel de secţii (RSD-RD) pentru muncă şi
în alte penitenciare. În schimb pierderile pot cuantificabile şi asta
vedem în procentul de deţinuţi folosiţi la muncă cu plată.
De exemplu dacă mutăm o secţie de deţinuţi de la Penitenciarul
Timişoara la Peitenciarul Arad (unde există locuri neocupate) resursele
utilizate în custodierea acestora ar fi aceleaşi. Argumentul
specializării activităţilor de intervenţie psihosocială este mult
supraevaluat.
*„Activitatea de profilare s-a realizat cu consultarea unităţilor,
cu respectarea normelor privind activitatea de reglementare şi având în
vedere optimizarea cheltuielilor de transport” – Dacă această
consultare s-a realizat atunci de ce cel puţin trei penitenciare au
cerut deţinuţi în regim deschis pentru muncă? De ce s-a revenit asupra
unor decizii? De ce nu apar pe harta profilării aceste trei penitenciare
cu secţii de regim deschis (cea pe care o afişaţi pe siteul Anp) dacă
procesul este atât de transparent?
*“Crearea premiselor pentru reducerea funcţiilor de conducere şi echilibrarea statelor de organizare”
– Nu e de ajuns doar să creezi premise este necesar să şi vrei să
implementezi. Este acţiunea exclusivă a guvernului prin introducerea
unor standarde pentru existenţa funcţiilor de conducere. După Anp noi
aşteptăm de 20 de ani… dar guvernul nu a mai putut tolera interesele şi
incompetenţa.
*„Repartizarea deţinuţilor în penitenciare situate cât mai aproape de
domiciliul avut la arestare” – Pentru ANP noţiunea de „cât mai aproape”
se traduce cu alt judeţ!
*“Scăderea cauzelor fictive iniţiate de persoanele condamnate”. Am o
singură întrebare: de unde ştie ANP-ul care sunt afaceri fictive şi cum
le-a identificat?
* “Eficientizarea activităţii de prezentare a deţinuţilor la instanţele de judecată”.
– La acest capitol Anpul se laudă cu scăderea numărului de prezentări
la instanţele de judecată. Astfel în 2012 au fost cu 15 % mai puţine
prezentări faţă de anul 2008, într-o dinamica ascendentă a efectivelor.
De unde până unde procesul de profilare, ultima roată într-un mecanism
greoi al justiţiei a putut eficientiza această activitate? Sigur un
anumit procent i se poate atribui însă nu unul semnificativ. Cred că
principală cauză a scăderii prezentărilor în faţa instanţei o reprezintă
mica reformă în justiţie alături de unele cerinţe şi prevederi legale
privind durata arestării preventive şi durata unui proces.
Trebuie să exemplific şi aici: recunoaşterea unei infracţiuni (în
scopul reducerii cu o treime a pedepsei) înseamnă eliminarea cel puţin a
câtorva prezentări doar la nivel de primă instanţă şi eliminarea
prezentărilor în căile de atac ordinare (apel şi recus) şi chiar în
căile de atac extraordinare. Este evident că vorbim de efectele micii
reforme şi nicidecum de un success atât de mare al profilării!
Concluzionând, pe lângă faptul că ANP foloseşte
argumente false lasă deoparte alte probleme pe care le-a creat prin
profilare. ANP nu aminteşte creşterea spectaculoasă a numărului de deţinuţi transferaţi
de la 42 000 în 2008 la 70 000 în 2012 şi problema folosirii la muncă
cu plată a deţinuţilor. Avem datele din 2006 până acum şi nu sunt deloc
favorabile profilării fără a lua în calcul dinamica efectivelor. Încă nu
am egalat media folosirii la muncă din anul 2008 (3392 deținuți) cel
mai slab an din acest punct de vedere dinaintea profilări. Şi unii
directori vorbesc de crearea penitenciarelor profilate pe RSD-RD ca
penitenciare de muncă…
Cu toate presiunile pe care le pune Anpul pe directori prin obiective
clare care trebuiesc atinse, media anului 2013 este undeva la 2600
deținuți. În procesul profilării suntem aproape de limitele maxime iar
băeţii aştia nu înţeleg că avem şi o problemă de organizare.
Cheltuim mai mult, câştigăm mai puţin dar asta ne facem manageri de
succes. Prezentăm realitatea cum vrem, arătăm prin bilanţuri doar ce ne
convine, facem numai comparaţii care ne avantajează…
Asta într-o instituţie publică! Se poate pentru că ministerul doarme,
habar n-are de puşcării şi poate fi dezinformat. Dacă nimeni nu poate
verifica ANP-ul este evident că succesele vor continua!
de Q via sorin.dumitrascu@fsanp.ro 26.09.2013 23:21
sursa : FSANP
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu