sâmbătă, 28 septembrie 2013

Q: Adevarul lor

ANP-ul continuă dezinformarea. Cumva în stilul “cincinalelor” de altădată când totul mergea înspre bine sau din bine în şi mai bine, la fel prezintă şi luminaţii noştri protejaţi de partid, datele de referinţă ale politicilor aplicate. De la studii aberante legate de impactul profilării asupra folosirii la muncă a deţinuţilor la veniturile istorice realizate anul trecut, dezinformarea nu dă semne că s-ar opri vreodată.

1. Subfinanţarea sistemului penitenciar
Datele sunt cele prezentate şi nu pot fi contestate. În sfârşit aflăm o cifră legată de consumul de combustibil: 6% din cheltuielile privind bunurile şi serviciile – aproximativ 10 milioane de lei anual fără a socoti cheltuielile privind reparaţiile, consumabilele şi amortizarea autovehiculelor, cifre necesare în estimarea costului profilării. Faptul că prezentăm frecvent deţinuţi la instanţe în alte judeţe face ca aceste costuri să fie mult mai mari şi niciodată prezentate ca atare.

2. Costuri profilare, identificare soluţii de reducere a cheltuielilor
Situţia este mai complicată şi ANP-ul nu poate răspunde simplu. Sigur, eu, şi cred că şi alţii am prefera răspunsuri clare şi nu generalităţi sau strategii încă neaplicate. Şi să vedem unde scârţie logica ANP:

* „Fenomen artificial de supraaglomerare şi folosirea improprie a spaţiilor de deţinere. Folosirea nejudicioasă a spaţiilor de deţinere făcea ca per sistem să existe 1000 de locuri de cazare neocupate” – Ceea ce a făcut profilarea, cel puţin la început, a fost să mute nişte deţinuţi dintr-o parte în alta cu efectul exact invers decât cel cel aminteşte Anpul şi nu cred că mai e nevoie să reamintim grija unor salariaţi de la penitenciare mai mici cu privire la desfiinţarea lor. Au fost unităţi care au ajuns până înspre 350 – 400 de deţinuţi custodiaţi. Acum trendul s-a inversat din nou supraaglomerarea trecând la penitenciarele RSD-RD.

Conform criteriilor OMJ 433/2010 capacitatea de cazare a penitenciarelor este de 25 117 locuri iar media deţinuţilor custodiaţi în 2008, adică înainte de profilare, a fost de 26 212, aşa că în absenţa unor cifre convingătoare daţi-mi voie să mă îndoiesc de astfel de declaraţii. Şi dacă ne raportăm la capacităţile de cazare construite înaintea OMJ 433/2010 profilarea este un dezastru – amintesc aici Penitenciarul Giurgiu (capacitate-1722, deţinuţi 1438 = 284 locuri neocupate) şi Penitenciarul Arad (capacitate-1307, deţinuţi 866 = 441 locuri neocupate) ambele penitenciare fiind construite în jurul anului 2000 după modele occidentale.

Chiar şi după standardele OMJ 433/2010 la data de 24.09.2013 profilarea face ca Penitenciarul Arad să fie ocupat în procent de 74%, Poarta Albă în procent de 77% iar Turnu Severin în procent de 86%. Mai exact la aceste penitenciare (împreună cu secţiile lor exterioare) numărul total de locuri neocupate este de 973 şi vorbim de locuri ce respectă standardele legale. La aceleaşi standarde ar mai fi Penitenciarul Deva ocupat în procent de 93% şi Penitenciarul Găeşti ocupat în procent de 63%, ceea ce ridică numărul locurilor neocupate cu încă 367.

*„Creşterea numărului de acte de violenţă între deţinuţi şi a numărului de obiecte interzise în penitenciar. Obligaţia administraţiilor de a menţine un mediu sigur în penitenciar pentru deţinuţi, personal şi alte persoane era greu de îndeplinit” – Violenţa a existat din totdeauna în penitenciar însă nu şi în statisticile Anp. Abia din 2007, pas cu pas, unităţile au început să raporteze evenimentele (inclusiv obiectele interzise), proces ce a durat cam până în 2010.
În raportul de activitate al anului 2008 ANP raportează un număr de 321 de altercaţii, în 2010 1307, în 2011 1227 iar în 2012 un număr de nu mai puţin de 1459 de altercaţii. Doar drogurile sunt pe trend descendent însă în privinţa obiectelor interzise (şi aici intră în principal telefoanele mobile) fenomenul nu a înregistrat nici un recul ci dimpotrivă numărul lor a crescut. Deci „obligaţia de a menţine un mediu sigur în penitenciar” este mai de greu de îndeplinit pentru administraţiile penitenciarele după de profilare
.
Aşadar una din „necesitatăţile demarării activităţii de profilare” a fost reducerea violenţei şi a numărului de obiecte interzise în penitenciar dar efectul a fost evident invers şi nu putem nega cifrele.

*„Insuficienţa personalului. Existenţa tuturor regimurilor de executare în fiecare penitenciar necesita un număr mare de cadre pentru activităţile de pază, escortare, supraveghere, însoţire, acordarea drepturilor, efectuarea de activităţi de reintegrare socială specializate în vederea derulării acestora în mod diferenţiat” – După profilare nu s-a schimbat nimic în privinţa personalului. Pe de altă parte nimeni nu contestă că regimul de maximă siguranţă şi cel închis trebuiesc gestionate împreună, problemă o reprezintă arestaţii preventiv.

În al doilea rând ANP-ul dacă ar fi mai flexibil în abordare şi ar avea secţii de RSD şi RD în mai multe penitenciare (în special pentru muncă) ar avea de câştigat. În al treilea rând ANP nu poate nu poate demonstra că foloseşte mai multe resurse (mă refer la o diferenţă semnificativă) dacă deschide astfel de secţii (RSD-RD) pentru muncă şi în alte penitenciare. În schimb pierderile pot cuantificabile şi asta vedem în procentul de deţinuţi folosiţi la muncă cu plată.
De exemplu dacă mutăm o secţie de deţinuţi de la Penitenciarul Timişoara la Peitenciarul Arad (unde există locuri neocupate) resursele utilizate în custodierea acestora ar fi aceleaşi. Argumentul specializării activităţilor de intervenţie psihosocială este mult supraevaluat.

*„Activitatea de profilare s-a realizat cu consultarea unităţilor, cu respectarea normelor privind activitatea de reglementare şi având în vedere optimizarea cheltuielilor de transport” – Dacă această consultare s-a realizat atunci de ce cel puţin trei penitenciare au cerut deţinuţi în regim deschis pentru muncă? De ce s-a revenit asupra unor decizii? De ce nu apar pe harta profilării aceste trei penitenciare cu secţii de regim deschis (cea pe care o afişaţi pe siteul Anp) dacă procesul este atât de transparent?

*“Crearea premiselor pentru reducerea funcţiilor de conducere şi echilibrarea statelor de organizare” – Nu e de ajuns doar să creezi premise este necesar să şi vrei să implementezi. Este acţiunea exclusivă a guvernului prin introducerea unor standarde pentru existenţa funcţiilor de conducere. După Anp noi aşteptăm de 20 de ani… dar guvernul nu a mai putut tolera interesele şi incompetenţa.
*„Repartizarea deţinuţilor în penitenciare situate cât mai aproape de domiciliul avut la arestare” – Pentru ANP noţiunea de „cât mai aproape” se traduce cu alt judeţ!
*“Scăderea cauzelor fictive iniţiate de persoanele condamnate”. Am o singură întrebare: de unde ştie ANP-ul care sunt afaceri fictive şi cum le-a identificat?

* “Eficientizarea activităţii de prezentare a deţinuţilor la instanţele de judecată”. – La acest capitol Anpul se laudă cu scăderea numărului de prezentări la instanţele de judecată. Astfel în 2012 au fost cu 15 % mai puţine prezentări faţă de anul 2008, într-o dinamica ascendentă a efectivelor. De unde până unde procesul de profilare, ultima roată într-un mecanism greoi al justiţiei a putut eficientiza această activitate? Sigur un anumit procent i se poate atribui însă nu unul semnificativ. Cred că principală cauză a scăderii prezentărilor în faţa instanţei o reprezintă mica reformă în justiţie alături de unele cerinţe şi prevederi legale privind durata arestării preventive şi durata unui proces.
Trebuie să exemplific şi aici: recunoaşterea unei infracţiuni (în scopul reducerii cu o treime a pedepsei) înseamnă eliminarea cel puţin a câtorva prezentări doar la nivel de primă instanţă şi eliminarea prezentărilor în căile de atac ordinare (apel şi recus) şi chiar în căile de atac extraordinare. Este evident că vorbim de efectele micii reforme şi nicidecum de un success atât de mare al profilării!
Concluzionând, pe lângă faptul că ANP foloseşte argumente false lasă deoparte alte probleme pe care le-a creat prin profilare. ANP nu aminteşte creşterea spectaculoasă a numărului de deţinuţi transferaţi de la 42 000 în 2008 la 70 000 în 2012 şi problema folosirii la muncă cu plată a deţinuţilor. Avem datele din 2006 până acum şi nu sunt deloc favorabile profilării fără a lua în calcul dinamica efectivelor. Încă nu am egalat media folosirii la muncă din anul 2008 (3392 deținuți) cel mai slab an din acest punct de vedere dinaintea profilări. Şi unii directori vorbesc de crearea penitenciarelor profilate pe RSD-RD ca penitenciare de muncă…

Cu toate presiunile pe care le pune Anpul pe directori prin obiective clare care trebuiesc atinse, media anului 2013 este undeva la 2600 deținuți. În procesul profilării suntem aproape de limitele maxime iar băeţii aştia nu înţeleg că avem şi o problemă de organizare.

Cheltuim mai mult, câştigăm mai puţin dar asta ne facem manageri de succes. Prezentăm realitatea cum vrem, arătăm prin bilanţuri doar ce ne convine, facem numai comparaţii care ne avantajează…
Asta într-o instituţie publică! Se poate pentru că ministerul doarme, habar n-are de puşcării şi poate fi dezinformat. Dacă nimeni nu poate verifica ANP-ul este evident că succesele vor continua!

de Q via sorin.dumitrascu@fsanp.ro 26.09.2013 23:21

sursa : FSANP

Niciun comentariu: