Q: Comunicare?

Comunicarea este un termen mult prea complicat pentru a putea fi înţeles de oamenii care conduc penitenciare. Chiar dacă societatea (inclusiv organizarea nostră) şi tehnologia au evoluat şi au adus comunicarea la un alt nivel, oamenii care conduc penitenciarele întotdeauna au avut tendinţa de a inversa trendul.

De fapt dacă stăm bine să analizăm aceste instituţii, indiferent de cine le-a condus până acum, nu au comunicat niciodată cu angajaţii săi. Ce vedem noi aici pe fsanp.ro e de fapt şi în cel mai bun caz o încercare de dialog a unei organizaţii exterioare cu instituţia. Şi s-a ajuns aici pentru în interiorul ei comunicarea lipseşte cu desăvârşire.

În 2007 10% din angajaţii ANP recunoşteau că se informează din teritoriu despre hortărârile luate în Maria Ghiculeasa. Procentul ar trebui să fie mai mare pentru că în acei 10% intră strict cei pentru care nu există alte canale de comunicare decât cele oficiale, nu şi cei care se informează prin prisma legăturilor interpersonale sau de „grup”.

Lipsa comunicării se simte la toate nivelele iar principalii vinovaţi sunt cei cu funcţii de conducere, oameni pentru care comunicarea este realmente o ameninţare. Boala şefilor din penitenciare este să cunoască totul dar numai pentru ei. Monopolul infomaţiei a devenit şi este un mecanism prin care se protejează. Tot ei sunt şi cei mai avizi cititori ai acestui site însă nu pentru dezbatere ci din motive lesne de înţeles.

Exemplul perfect este biroul de resurse umane din care nu răzbate nimic. Cursuri, misiuni sau alte oportunităţi nu sunt comunicate personalului niciodată. Sunt anunţaţi doar cei ce trebuie să ştie. Egalitatea de şanse şi transparenţa există doar pe hârtie şi sunt încălcate chiar de cei care ar trebui să le asigure.

Faptul că directorul general obligă directorii de unităţi să informeze prin şedinţe periodice personalul ne arată unde ne aflăm la acest capitol. Intenţia prin această decizie este laudabilă dar modalitatea prin Anp îşi doreşte transparenţă şi comunicare este greşită. În primul rând orice minune ţine trei zile (valabil şi la penitenciare) şi în al doilea rând nu e o formă eficientă de comunicare din foarte multe motive.

La felul în care ANP găseşte soluţii am impresia că nu doreşte să rezolve problema. Nu directorii poartă întreaga responsabilitate a defectuozităţii canalelor de comunicare instituţionale ci totul pleacă de la vârf. ANP este principalul vinovat pentru că are la îndemână toate mijloacele necesare. Dacă ANP ar vrea să comunice cu adevărat portalul intern ar putea fi o soluţie.

De la informaţia profesională, actualmente atât de absentă şi filtrată până la rezultatul controalelor din unităţi, concursuri, note de informare etc. totul poate fi postat pe portalul intern dacă transparenţa ar fi un obiectiv pentru Anp. Din păcate nu e. Nici măcar proiectul de modificare a legii de executare a pedepselor nu apare pe portal nici pe anp.ro.

În probabilitatea că ANP ar accepta transparenţa cu siguranţă efectele acesteia s-ar reflecta asupra dezbaterii, actualmente un proces inexistent. Faptul că managerii actuali primesc şi gestionează informaţie profesională la nivelul organizatoric al unei structuri piramidale nu-i face mai inteligenţi.

Trebuie să trecem peste orgolii, să acceptăm că birourile din Maria Ghiculeasa sunt prea înguste pentru soluţii, politici şi strategie şi să cooptăm şi personalul în decizii. Dacă ar fi făcut asta poate că nu am fi fost pe drumuri în fiecare zi în alte judeţe, cheltuind sume impresionante, doar pentru că unii exersează managementul.

by Q via fsanp@fsanp.ro
vineri, 4 ianuarie 2013, 21:09

Sursa : FSANP