Cum prevenim o catastrofă?

De regulă când se întâmplă câte un incident grav autoritățile se trezesc că e o problemă acolo unde ar fi trebuit să știe că este o problemă și să o rezolve. ANP, MJ și Guvernul știu că nu sunt suficienți angajați în penitenciare. Nu realizează încă gravitatea problemei pentru că nu se întâmplă incidente majore, iar situația este ținută sub control cu asumarea unor riscuri majore. Incidentul de la Colibași o dovedește și știți cu toții că se poate întâmpla oriunde.



Agentul însoțitor nu poate interveni în mod real într-un conflict de amploare. Pur și simplu nu poate. Fizic nu poate. Și nimeni nu-i poate pretinde asta. Gardurile de plasă de sârmă pot fi uneori rupte de către 12 deținuți care au ceva de împărțit cu alți 5. O să meargă acolo Viorel M., specialistul ANP în gratii și-o să mai sudeze ceva fier. Nici asta nu rezolvă problema sistemică.

Avem proceduri, avem grupă de intervenție. N-avem încă dotări corespunzătoare pentru că ANP nu reușește să facă o amârâtă de procedură de achiziții. Abia recent am început să pregătim grupele de intervenție pentru intervenții profesioniste. Până învață, durează. Și atunci nu garantăm că nu vor fi folosiți la activități curente de către șefi care nu le înțeleg rostul, și vor fi în imposibilitatea practică de a interveni în timp util.

Știm toate astea și multe altele. De ce nu facem însă nimic pentru a preveni o catastrofă? De ce nu angajăm absolvenții? Avem nevoie. De ce nu promovăm acel memorandum pentru a suplimenta numărul de angajați? Avem nevoie. De ce nu ne asigurăm că în anumite situații de risc suntem pregătiți? E nevoie. De ce? Și, alte de ce-uri. Multe de ce-uri. Le știți, vi se întâmplă zilnic.
Pentru că ne ocupăm cu lucruri mărunte în loc să ne intereseze ce contează. Trimitem angajatul la Comisia de disciplină pentru că a descoperit obiecte interzise după ce conducerea ANP îl felicită. Din cauză că suntem șefi tălâmbi. Se întâmpla la Colibași, unde avuse loc și incidentul. Ne batem, noi șefii, pentru putere sau zacem pe noi în așteptarea pensiei. Se întâmpla tot la Colibași.

Sau, suntem preocupați să ne mutăm la Penitenciarul Spital și n-avem timp să coordonăm misiunile din propria curte. Se întâmplă tot la Colibași unde și incidentul. În rest pace și voie bună. Dacă cineva, liderul de sindicat de exemplu, reclamă modul defectuos în care se face planificarea și riscurile pentru angajați, doar explicații puerile și pretexte jenante. Până când se întâmplă dezastrul.

Și atunci măreți șefi se trezesc, se întreabă se miră. Deși știau că aceasta e situația. Măsuri n-au luat. Presa exagerează, răniții devin răniți grav. Vizita medicală devine internare de urgență. Agenții și ofițerii de penitenciare care și-au riscat viața și sănătatea intervenind, devin “gardienii care închid ochii și sunt părtași la încălcarea legii”. Altercația devine revoltă. Deținuții citesc, se inspiră. Iar șefii, măreții șefi, intră în vrie.

După care MJ sau ANP sau care-o fi declamă că inspectează. Procedură tipică de relaționare cu presă și încep a fi căutați țapi ispășitori. Se va întâmpla și la Colibași. Și, cred că nu mai e nevoie să reamintim că unii se gândeau c-ar fi mai bine să punem un amator de salarii mari în fruntea penitenciarelor, poate adâncim amatorismul managerial.
Cum prevenim o catastrofă deci? Ce zici ANP-ule? Ce zici MJ-ule? Ai de gând să iei lucrurile în serios, sau așteptăm să se întâmple? Poate vă mai amintiți și de cei care-și riscă cu adevărat viața și sănătatea, așa că tot vă dedulciți, de pe scaun la sporuri, de pericol. Gândiți-vă la asta azi, mâine, acum că s-a întâmplat și altădată când va trebui să prevenim o catastrofă. Dosarul nu vă sare în gât, adresă nu vă înjură, ștampila nu vă amenință.

PS. Iertați vă rog scăparea. A se auzi “fie că n-am avut dotările necesare”.

Sursa : FSANP