marți, 20 decembrie 2011

Acordul Colectiv, dacă n-ar fi nu s-ar povesti

Dupa lupte seculare, care au durat e drept doar vreo 6 luni, am reusit sa avem o prima Comisie de monitorizare a implementarii Acordului Colectiv. Sigur, inca n-am avut bruma de informatie solicitata, nesolicitand sindicatele rasturnarea muntilor statistici ai ANP ci un calcul simplu pe cati bani am cheltuit pe formare profesionala si pe imbunatatirea conditiilor de lucru. Cam asa stam:
  1. Acordul Colectiv nu este cunoscut si respectat de catre toti directorii unitatilor si de catre juristii din dotare, mari mesteri la evitat ce e de evitat cand e ordin de la imparatie, altfel baieti si fete destepte, dar oameni de sistem si fara simtul teluric al celui care-ar vrea sa-i fie respectat un drept, nu mai mult;
  2. Partile, si aici ma refer in principal la Marioara Sa Angajatorul, a uitat ce-a semnat imediat dupa ce s-a intamplat cataclismica miscare si acordul cu Sindicatele. Nici nu-i de mirare, s-ar dezice de o istorie incarcata de succese fulminante pe frontul uitarii drepturilor angajatilor si al promisiunilor de “Sa traim bine!” de rigoare, respectate vedem toti cum;
  3. Formare profesionala nu se face nici macar o catime semnificativa din cat ar fi legal. Vreo 6000 de oameni ar trebui sa mearga anual la cursuri. In Acord am stabilit un 10% din veniturile proprii bani pentru asta. Nu se intampla, desi legea obliga angajatorul ca cel putin o data la 2 ani sa-si trimita fiecare angajat la un curs. Nu sunt bani e raspunsul. Ei bine, trebuie daca avem pretentia ca ne luam in serios. Poate facem deplasari mai putine la Hanoi si Washington si de banii astia mai trimitem niste oameni la cursuri mai ales ca la obligatii nu prea facem rabat. Doar la drepturi;
  4. Imbunatatirea conditiilor de lucru nu numai ca nu se face programatic, dar ANP nici macar n-are idee cam ce inseamna asta desi avem un Acord de mai bine de 2 ani si e destul de clar stabilit pe litere cam care-i treba. Onorabilul domn Cristache de la DEA, vorbitor fara seaman cu pareri ferme si deseori ilegale, a incercat sa ne prezinte o statistica din care inclusiv banii pentru iluminat, apa, canal si forta ar fi insemnat imbunatatirea conditiilor de lucru. In mintea dumisale caldura fiind un favor s-un mega avantaj pentru personal.15% din bugetul ANP ar fi trebuit folosit pentru asta;
  5. Gratuitatea unor utilitati si servicii desi inscrisa in clar in Acord e uitata de catre ANP. Un exemplu recent e dat tocmai de catre domnul director Tiberiu Baraian, si dansul de la Gherla si dansul cu pretinse misiuni acasa in vremuri de weekend, care a facut dansul pe sub masa o decizie cu accesul la internet si a taiat sindicatele, dupa care a revenit cum ca le da voie sa-si monteze retea proprie… de parca era nevoie de aprobarea gherleanului pentru asta;
  6. Echipament de protectie, doar cu titlu de exceptie si dupa mari rugaminti s-a vazut prin penitenciare. Altfel obligatie legala nu doar una izvorata din Acord. Pur si simplu li se pare mai important sa nu ponteze orele de la perchezitii, ca sa-i recunosc implicarea deosebita a domnului comisar sef de penitenciare doctor director general ajunct Ioan Ilea, decat sa asigure participantilor din timpul liber propriu si personal echipament de protectie;
  7. Protectia personalului a ramas la nivel de idee buna. Inca n-avem o metodologie desi un proiect  se afla in lucru la DPCT – DCEAN. Vom avea decizia, ramane s-o mai punem si in practica, lucru greu de implinit cata vreme mijloacele la indemana sunt cele care sunt. La fel si chestiunea biletelor de tratament sta de 6 ani intr-un ordin asa cum multe alte drepturi se afla nerespectate din lene institutionala intr-o situatie in care nu prea mai exista instrumente de motivare;
  8. Examen medical periodic am vazut cum se poate face cu prilejul examenului de medicina muncii. Pur si simplu angajatii sistemului penitenciar sunt refuzati desi au gratuitate sau li se solicita o contributie pentru examene si analize care ar trebui sa fie gratuite. Sanatatea si securitatea muncii este deocamdata o himera. Abia avem oameni, planuri si comitete. Pana se intampla asa cum scrie in lege, mai dureaza;
  9. Programul zilnic de lucru ar fi cum ar fi daca directorii n-ar uita sa consulte organizatiile sindicale cand le strafulgera ideea sa-l modifice. Ar fi cum ar fi daca pontarea s-ar face corespunzator si daca domnul chestor de penitnciare lector doctor Ioan Bala n-ar tine de 6 luni in birou decizia cu metodologia de calcul pe motiv ca n-are mnealui chef sa ponteze alarmele de prchezitie;
  10. Zile libere nu da ANP caci are o problema cu operativul. Se pare ca acei colegi ai nostri din operativ  - schimburi s-au nascut sub o stea cu ghinion. Legea e clara: lucrezi in zi de sarbatoare primesti liber. ANP face in schimb asa niste calcule maiastre ca li se pare normal ca in decembrie schimbul cu ghinion sa lucreze cu vreo 40 de ore mai mult decat restul. Promit insa ca se mai socotesc si dau un ucaz catre tara intru indreptarea nedreptatii;
  11. Enigma, mister, soc si groaza. Juristii acum afla ca lucrul in schimburi produce in mod natural ore suplimentare, data fiind – mare ciudatenie – situatia absolut obiectiva ca detinutii trebuie supravegheati si paziti cam 24 de ore pe zi. De aici o intreaga filozofie a calculului orelor suplimentare si a organizarii timpului de lucru, inutila altfel pentru evaluarea implementarii Acordului Colectiv.
In concluzie mai avem mult pana departe, iar ANP mai are si mai mult pana cand va avea un nivel corespunzator de intelegere a nevoilor personalului si a necesitatii aplicarii legii si respectarii promisiunilor. Deocamdata, pe o scara de la 1 la 10, cu indulgenta efortul ANP de implementare ar putea primi un 4, oricum mai bine decat destui dintre imputernicitii sistemului penitenciar.

Sursa : FSANP

Niciun comentariu: