sâmbătă, 17 septembrie 2011

Q: A fi sau a nu fi… salarizat

Despre directia de resurse umane s-a mai scris. Putin si niciodata niciodata complet. Nu am pretentia ca o voi face-o eu pentru ca habar n-am de hatisul legislativ prin care se incurca, dar o sa incerc totusi sa amintesc problemele cu care se confrunta lucratorii din puscarii, probleme care pentru ei nu conteaza nici cat negru sub unghie. Birocrati prin excelenta si intemeietori de registre, “iftincii” nostri arata ca niste contopisti autentici. Sunt pedanti si aproape intelectuali pentru simplu fapt ca lucreaza la birou si pentru ca merg acasa curati si fara miros de puscarie. Iftincii de la centru: o gasca fara chef de munca ce ‘o arde’ pe holurile ANP gata oricand sa sarute o mana ocrotitoare si orice sceptru ridicat. Celebrii prin munca titanica de sase luni pentru doua pagini nu se dezmint nici acum cu concursurile. Ceilalti de prin teritoriu, contopisti cum am mai spus, cu spor de pericol si conditii speciale de pensionare. Si nu sunt singurii!
Problema e ca de la oamenii astia se asteapta ceva ce ei nu vor fi capabili niciodata sa faca. O strategie de resurse umane si procese de formare profesionala. De strategii nu s-au ocupat vreodata, iar formarea profesionala pentru ei inseamna doar niste consemnari suplimentare, din pix. Iti spun cand sa mergi la curs, eventual iti mai dau niste programe invechite. Atat. Habar n-au de altceva iar e-learning-ul e copy/paste din regulament.
Daca prin unitati mai sunt vreo doi trei care au mai lucrat prin paza si aici s-ar mai descurca pentru celelalte sectoare de activitate sunt in aer. La ANP… tabula rasa! Astia nu o sa vina niciodata cu nimic. Pentru ei ca au ajuns la birou e ciolan Sa lase messengerul, internetul, telefonul mobil si sa vina sa lucreze cu detinutii? Ar trebui sa fie prosti sa o faca…

Ultima isprava iftinca este functii maxime pentru absolventii de la Targu Ocna. Asta inseamna ca cineva care a lucrat toata viata in birou sa conduca destine de puscarie. Sa fie el sef de sectie, de tura etc. si sa isi asume responsabilitatea numirii unor supraveghetori, sefi escorta, sefi punct de lucru a unor tineri absolventi sau sa vina dansul sa le ofere autoritate in fata detinutilor. In munca asta fara experienta nu existi.
Il mai invitam sa explice si restului agentilor care au avut un parcurs normal in cariera de ce lor le e interzis sa promoveze sau de ce trebuie ei sa astepte ani la rand sa o faca. Incadrari s-au mai facut, concursuri deasemenea, culmea chiar anul asta si continua, insa pentru agenti nu s-a putut rezolva nimic. Timp au avut un an sa rezolve chestiunea, n-au avut dorinta de implicare si inteligenta. Oare asta a fost si parerea juristilor din anp vizavi de problema?
Cu interpretari absurde ne-a obisnuit si in alte chestiuni Directia de Resurse uUmane. Ne amintim pontarea orelor la exercitiile de alarma si plata sporului de confidentialitate. Suntem de rasul curcilor si nu ma mai mira bancurile cu militieni; de data asta de Babes-Bolyai.

Politica de resurse umane mai bine zis lipsa ei este evidenta pentru oricine. Tot timpul a fost impartita intre oportunism, cumetrie si sabotaj. Sa ajungi ofiter specialist direct din corpul agentilor este anormal. Si nu e singurul exemplu din pacate. Pentru astfel de motive se intarzie ghidul carierei din cauza intereselor obscure, că amarastenii indiferent ca sunt agenti si ofiteri, tac si isi fac treaba cu o speranta mica in suflet.
Pentru astia din urma nu exista exceptional, prime, imputerniciri, scurtaturi in cariera. Ei stiu ca trebuie sa treaca prin niste etape de munca, sa acumeleze experienta in diferite pozitii, abia pe urma se pot gandi la altceva. Si mai mult de gresit nu-si pot permite sa greseasca, mai ales cei cu scoli de specialitate, pentru asta e tot ce au. E putin probabil sa dea cu piciorul la cariera lor. Unde sa mearga altundeva?

Alta taina mare la biroul asta sunt avansarile pe aceeasi functie. Recunosc ca e prea greu pentru mine sa pot inteleg cum oameni care fac acelasi lucru si sunt evaluati cu aceleasi standarde pot fi salarizati diferit. Fac ceva in plus sau pentru ei exista alte legi, regulamente sau alte activitati? Mai sunt examenele de marire a coeficientilor care nu stie nimeni cand si cum se organizeaza sau de vointa cui depinde asta?
Tot sistemul trebuie complet refacut si transformat in unul simplu si transparent. Am avut sansa asta cu ocazia demilitarizarii cand puteam pune bazele unei politici corecte de resurse umane dar am ales sa schimbam doar denumirile la gradele profesionale. Ori asta nu e reforma. Asta e lene, incompetenta si rea credinta.
Acum ne aflam intr-o situatia absurba, jenanta pentru intelectul nostru si umilitoare pentru contribuabilul de rand.
De ani de zile cei care lucreaza cu interlopi si criminali, cei care stau toata ziua printre ei, care se expun riscurilor si bolilor, cei care se coboara la nivelul intelectual al unei categorii sociale lipsita de educatie sunt platiti la fel cu orice contopist. Isi poate cineva imagina procentul infiorator de mare al detinutilor cu afectiuni psihice si cu diverse boli? Sunt oamenii cu care lucram si modalitatea in care o facem ne afecteaza incontestabil si comportamentul nostru. Ei ne cunosc foarte bine, cu adrese chiar, si ne supun permanent unei presiuni cat se poate de reale.

Sa nu mai vorbim de cazurile de ultraj din afara penitenciarelor… Cum e posibil sa nu tii cont de lucrurile astea si sa uniformizezi in asemenea hal salarizarea? Ce pericol te paste la contabilitate, la registratura, secretariat, resurse umane, evidenta, socio? Ce-i consuma atat de mult ca sa beneficieze de aceleasi conditii de pensionare? Diferente exista chiar si fata de educativ pentru ca e una sa mergi la programe cu detinutii unde acestia pot avea zile castig sau primesc recompense, totul fiind benevol si alta e sa-i aplici regulamentul, sa-i faci rapoarte de incident si sa-l amani in comisia de liberare conditionata.

Ma nemultumeste si politica de acceptare a unor directori care nu au lucrat o zi in sectorul operativ. Nu au vazut hoti pana atunci si nici nu vor sa vada. Ce pretentii de management poti sa ai de la oameni care nu cunosc cu adevarat problematica penitenciara? E ca si cum statul major al armatei ar fi condus de un ofiter de intendenta sau un ofiter psiholog sau vreun doctor ca e ofiter si el. Desi sunt activitati secundare menite sa sprijine paza noi le-am asezat pe acelasi palier de importanta.
In acelasi spirit propun ca si medicii sa fie reprezentati de un director adjunct (ca la socio avem director adjunct la aproximativ 20 de angajati) si sa fie lasati si ei, nu numai contabilii si educatorii, sa managiereze putin. E o gluma dar idea e ca trebuie sa intelegem ca la puscarie facem paza si nu cercetare, educatie sau contabilitate.

Desi reprezinta doua treimi din personal si ‘genereaza’ aproape toate problemele, paza adica esenta muncii de puscarie si indiscutabil principala activitate, a ajuns sa fie discriminata si privita ca un fel de anexa cu miros de puscarie. Daca indraznesti sa te orientezi si tu catre un birou te lovesti de conditia studiilor de specialitate insa ca sa treci in paza nu e nevoie de nici o conditie. De ce toti sunt agenti si ofiteri cand doar o parte au studiile respective?
De ce contabilul, psihologul, asistentul social, educatorul etc. trebuie sa fie ofiteri? De ce nu sunt simplu contabili si psihologi? Daca pana in momentul 1989 procentul civililor era mult mai mare, acum i-am luat pe toti in barca si riscam sa ne scufundam impreuna. Asta a fost politica ANP, inclusiv a doctorului. Acum incearca sa o scalde si promit sa gaseasca o solutie de suplimentare a concediului de odihna pentru sectorul operativ. Praf in ochi! Ca de altfel si trecerea biroului evidenta si organizarea muncii la operativ si amanarea la nesfarsit a chestiunii diferentei de salarizare.
Si salarizarea nu e decat o parte a unei politici corecte de resurse umane care dupa cum am mai spus lipseste cu desavarsire. Salarizare, disciplina de stat – respectata cu strictete, profesionalizare, parcurs profesional, rezultate, avansare. Chiar asa greu poate fi?
Vrem solutii la problemele pe care le ridicam, probleme care de ani de zile nu se rezolva. Cat timp mai aveti de gand sa discriminati angajatii si sa-i platiti pe toti la fel indiferent de riscurile cu care se intalnesc? O salarizare corecta, inseamna salarii mai mari cu 30% pentru personalul din sectorul operativ care lucreaza in contact cu detinutii si nu ca spor calculat la salariul de baza ci la venitul net, conditii mai avantajoase de pensionare si concediu de odihna suplimentar.

In concluzie: salarizare, pensionare, concedii sunt elementele care trebuie sa faca diferentierea la locul de munca. E o diferenta de la cer la pamant in a lucra cu detinuti fata de a lucra cu hartii. Nu e de mirare ca doar ceilalti pot pleca acasa zambind.
From: …
Date: Fri, 16 Sep 2011 23:44:16 -0700 (PDT)
To: Sorin Dumitrascu
Subject: A fi sau a nu fi… salarizat?
NB. Articolul prezinta exclusiv opiniile autorului. Personal nu sunt de acord cu faptul ca “paza e baza”. Toate functiile sunt importante, iar scopul nu e in nici un caz sa ne tinem ‘clientii’ inchisi.
Nici cu limitarea extrema a promovarii agentilor nu sunt de acord si nici cu pretentia ca doar cei din paza pot sa conduca un penitenciar sau sunt singurii si unicii care muncesc si au probleme.
In fine… in general cu generalizarile si in mod extrem cu extremele nu as fi de acord cu mai vechiul nostru colaborator, Q. Dar, este o opinie si inca una inchegata, o discutam…

Sursa : FSANP

2 comentarii:

Anonim spunea...

Trebuie sa se miste ceva aici ca deja e prea de tot. Si nu cu jumatati de masura gen 30% la salariul de baza care e vreo 15% maxim la salariul real. In sfarsit cineva a adus in dezbatere niste nedreptati de prea mult timp ascunse.

Anonim spunea...

Ai neamuri,esti tare.Nu ai neamuri, suferi.