"Nu voi mai citi nici un blog"

Domnul director ne transmite prin intermediul “cronicuţei sale", un mesaj al cărui scop nu-l întelegem, având în vedere că nu are nimic în comun cu activitatea care se derulează în penitenciarul Bistriţa. 

Mesajul directorului

Totuşi din acest mesaj întelegem foarte clar ce  se transmite.Domnul director readuce în discuţie cazul colegului nostru, ag. Banc Aurelian, pentru a justifica  buna sa credintă în legătură cu sesizarea comisiei de disciplină , iar pe cealaltă parte să arate cât de mincinoşi suntem noi cei care administrăm blogurile din sfera penitenciarelor. Poate am trece mai uşor peste cele afirmate, dacă ne-am rezuma numai la faptul că ni se impută că suntem  mincinoşi.

Etalându-şi talentul de maestrul în arta literală, domnul director, asumându-şi în stilul său caracteristic toate acele epitete ce i-au fost adresate pe bloguri , prin figura de stil folosită , exprimă în mod indirect  calificate injurioase si calomnioase la adresa sindicatului.

Poate şi acest aspect ar fi trebuit trecut cu vedere dacă cele transmise nu se produceau într -un spatiu instituţional, ci printr-un mod de comunicare ce nu implică instituţia publică pe care domnul director o reprezintă. Precizăm acest lucru pentru a specifica că institutia unde lucrează nu-i proprietate privată, nici măcar această revistă a căror articole publicate nu trec de cenzura domniei sale. Este cu totul altă problemă pe care nu o punem  in discuţie acum.

Domnul director îl face mincinos pe administratorul blogului local pentru că nu a publicat procesul- verbal încheiat cu ocazia audierii domniei sale în comisia de disciplină, dar însăşi  dânsul omite un aspect esenţial. Anume acela de a  publica în „ cronicuţă” hotărârea comisiei de disciplină care a stabilit nevinovăţia ag. Banc Aurelian pentru aspectele în legătură cu care Comisia de disciplină a Penitenciarului Bistriţa a fost sesizată.

Domnul director avea la dispoziţie posibilitatea să intervină pe blog si să facă lămuririle pe care le considera de cuviinţă, fără nici o piedică din partea nimănui.

Dacă domnul director îşi însuşea această hotărâre, încheia acestă polemica. Probabil domnul director nu recunoaşte această hotărâre considerând că  comisia de disciplină în întregul ei nu se ridica la nivelul standardelor profesionale pe care dânsul le deţine.

Vrem să-i reamintim domnului director,  că administratorul blogului a postat doar adevărul pur şi simplu, adică faptul că directorul Penitenciarului Bistriţa a sesizat comisia de disciplină pentru aspectele relatate , lucru care s-a şi întâmplat.

Mai mult ca sigur acest adevăr nu stârnea nici un interes sau curiozitate dacă el nu făcea parte dintr-o practică instituită de director de a sesiza pe bandă rulantă comisia de disciplină pentru chestiuni care fac parte din viaţa privată a angajaţilor. Aici enumerăm cateva sesizări: doi colegi au fost trimişi în comisie pentru că directorul prin modalităţi oculte ar fi aflat că aceştia în timpul liber au intrat într-un local public a cărui administator era un fost deţinut. Un alt caz este al unui coleg care a fost trimis în comisie pentru că o anumită persoană s-ar fi plâns că nu i-a plătit o sumă de bani pentru o lucrare la renovarea unui apartament. Pentru toate aceste sesizări comisia nu a stabilit nici o vinovăţie.

 Dacă cele relatate în procesul verbal se dovedesc reale, probabil cazul Banc ar fi fost cel mai aproape de sesizarea comisiei de disciplină, în comparaţie cu celelalte sesizări, motiv pentru care sindicatul, nici pe departe nu   avea intentia de a-l  „purifica” pe intimat de presupusa  vinovăţie.

Domnul director ar fi trebuit să-şi facă o introspecţie şi să se întrebe de ce cu totul altfel văd lucrurile membrii comisiei, şi să aibă o altă abordare a probemelor de genul acesta.

Însă dânsul orbit poate de propria sa stimă de sine, cei drept are şi motive, atâta timp cât numai calificative laudative are din partea celor îndrituiţi ai aprecia nivelul profesional. Mai nou aripioarele i-au crescut, ne gândim doar că a fost şi avansat înainte de termen, motiv pentru care a primit elan şi mai mare în a-şi permite să-şi vadă subordonaţii " leneşi, hoţi, escroci sau alte “uscături” iar  atunci, când semnalele de sus sunt pozitive, vine să ne spună  că este mandru de faptul că este coleg cu noi, de parcă a venit printre nemuritori de pe o planetă mult mai evoluată.

Aspectele pentru care în toate aceste situaţii comisia de disciplină a fost sesizată de către director, trebuiau circumscrise normei juridice prevăzute la art. 69 lit. a din Statut, potrivit cărora constituie abatere disciplinară ” manifestările care aduc atingere prestigiului autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea”.

 Ca un bun profesionist ce se consideră a fi , directorul trebuie să analizeze ad literam această normă juridică, ceea ce nu credem că îi era greu, având în vedere fineţea literală cu care se exprimă în mesajul transmis, şi să constate că pentru a face obiectul răspunderii disciplinare, angajaţii trimişi în comisia de disciplină trebuiau să săvârşescă  anumite manifestări , prin care să se lezeze prestigiul penitenciarului pe care îl reprezintă

Altfel spus trebuie  să existe o legătură de cauzalitate între acţiune şi efect. Este drept că în sfera relaţiilor sociale, în diveresele interacţiuni interumane, şi angajaţi din penitenciar îşi manifestă voinţa, unii merg la cumpărături şi  îşi exprimă voinţa de a cumpăra un anumit produs şi de a plăti o sumă de bani în schimb, altii îşi exprimă voinţa de a încheia un contract de împrumut de la o bancă sau altă persoană. Exemple de actiuni întreprinse care necesită manifestări de voinţă sunt foarte multe. Dar în textul enunţat nu este vorba de asemena manifestări. Prin termenul „manifestările” folosit de legiuitor se evocă idea de acţiune în faţa unei colectivităţi, deci o acţiune în public. Numai dacă  o asemenea manifestare  are ca rezultat ştirbirea prestigiului instituţiei publice în care activează funcţionarul public, poate fi pusă în discuţie tragerea la  răspunderea disciplinară a acestuia.

Nu vrem să facem o disertaţie pe tema aceasta , doar  precizăm că asemenea relaţiilor sociale referitoare la demnitatea persoanei care sunt proteguite prin tragerea la răspundere a celor care le lezează, prin încriminarea calomniei, relaţiile sociale referitoare la prestigiul unei  instituţiei publice  sunt protejate tot prin norme juridice, doar că acestea  nu îmbracă formă penală, ci pe cea disciplinară. În ambele situaţii se lezează valorile sociale ocrotite, numai prin acţiuni întreprinse în public.

Dacă privim lucrurile altfel, făcând abstractie de cele mentionate in procesul –verbal din cazul Banc, în toate celelate situaţii directorul a lezat demnitatea celor încrimninaţi de dânsul, dar aceasta este o chestiune personală a fiecăruia.

Procesul- verbal aşa cum este prezentat oglindeşte doar o singură poziţie, anume a presupuselor victime, fără să se ţină seama de ce zice partea încriminată. Nu ne- am pus în gând să-l apărăm pe Banc. Dacă este vinovat, dar nu sub aspect disciplinar fiindcă s-a stabilit, ci sub aspect penal sau civil, să fie tras la răspundere. Totuşi chiar şi un director cu super aptitudini nu  poate să se pronunţe asupra vinovăţiei cuiva, fără o dezbatere  în contradictoriu, cu respectarea procedurilor care constituie garanţii ale aflării adevărului. Mai mult directorul îl califică drept escroc fără ca acesta să fie ‚condamnat pentru vreo escrocherie.

Ne punem întrebarea ce s-ar întâmpla dacă nu ar exista comisiile de disciplină, oare care ar fi numărul sancţiunilor aplicate? Este o problemă la care ar trebui să răspundă factorii din conducerea A.N.P- ului şi MJ-ului care girează astfel de comportamente. 

Se tot vorbeste de profesionalism şi de profesioniştii acestui sistem. În conceptia conducerii A.N.P  profesionişti sunt cei care au abordări de genul celor ale directorului Penitenciarului Bistriţa, afirmaţie  ce se mulează pe realităţile existente.

Dacă cineva  este recompensat constant cu  prima  de 50 % şi avansat înainte de termen, însemnă că acestuia i se recunoaste acest calificativ.

Nu o spunem din invidie sau răutate, din contră ar trebui să ne mândrim, noi cei care facem parte din colectivul penitenciarului Bistriţa.

Dar când cineva preţuieste anumite valori, principii şi are anumite aşteptări de la cei cărora se presupune că sunt deţinătorii unor cunoştinţe şi aptitudini , pe care însă aceştia nu le stăpânesc, nu prea există sentimentul de mândrie faţă de astfel de persoane. 

Aducem în discuţie cum este definit  principiul profesionalismului, pentru a evidenţia prăpastia existentă intre aştepările noastre şi relitatea incontestabilă.

 Astfel cum este definit in art 2 lit d) din OMJ nr. 2855/2004 , profesionalismul înseamnă principiu potrivit căruia exercitarea funcţiei publice se face cu respectarea prevederilor legale”. Ori directorul nostru nu a dovedit că se călăuzeşte după acest principiu aşa cum este  definit.

Probabil dânsul i-a dat acestui principiu o altă definiţie, pe care noi cei muritori nu o înţelgem. Lucru care se prea poate dacă avem în vedere că dânsul pentru apărarea imaginii instituţiei pe care o reprezintă, recurge la actiuni contare legi. Cele privind sesizările comisiei de disciplină sunt doar unele dintre ele.

Pentru aspectele pe care noi le-am relatat a sesizat fără ezitare comisia de disciplină. Poate ne-am reconsidera poziţia dacă domnia sa în situaţii evidente de abateri dsiciplinare, unde era vorba de neglijenţă în serviciu, având ca urmare producerea de prejudiciu în patrimoniul unitaţii, nu  omitea să sesizeze cel puţin comisia de disciplină.

 Probabil, dânsul aplicând principiul profesionalismului aşa cum îl înţelege, a considerat ca făptaşii au executat un ordin primit de sus, la fel cum a procedat şi domnia sa când a achiziţionat produse fără licitaţie publică, la un preţ mult mai mare decât pe piaţa, prejudiciind propria unitate şi pe consumatorii de la popotă, dar bineînţeles a contribuit la sporirea bugetului A.N.P.

Nu mai intrăm în detalii cu riscul de a fi acuzaţi de trunchierea adevărului, fiindcă toate cele relatate au fost constatate de tot felul de comisii şi controale, aşteptăm ca instituţiile statului să-şi facă treaba, la fel cum aşteptăm şi în cazul mult discutat al domnului Banc, care se pare că a devenit celebru fără voia noastră. La final îmi permit să-i transmit şi eu un "mesaj" domnului director,  aducându-i la cunoştinţă faptul că nu mi-am propus să am o luptă cu domnia sa sau cu altcineva din unitatea noastră reamintindu-i totodată că scopul principal al sindicatului nostru este acela de-a apăra drepturile membrilor noştri de sindicat şi de-a promova interesele acestora, iar atunci când domnia sa îşi va reconsidera comportamentul cu siguranţă nu va mai fi subiect de discuţie pe acest blog.

Cronica Penitenciara - IUNIE - 2010