Nu pot sa uit . . .

Uneori facem o paralela intre ceea ce-a fost…si ceea ce este acum sistemul penitenciar, si cand spun acest lucru ma refer la : program de lucru, mentalitate, comunicare, etc…Din 1991 si pana in septembrie 2004 a fost un sistem militarizat, un sistem care ne-a afectat pe unii mai mult iar pe altii mai putin in functie de locul de munca unde fiecare si-a desfasurat activitatea in cadrul unitatii din care facem parte, eu personal spre exemplu nu pot uita perioada in care lucram pe 3 schimburi sau perioada in care chipurile lucram pe 4 schimburi dar in a doua zi libera eram nevoiti (obligati) sa mergem la escorte efectuand astfel sute de ore suplimentare, care spre amuzamentul unor domni ofiteri (nu este nevoie sa dau nume se stiu foarte bine) afirmau ca s-a “virusat”calculatorul care a sters toate aceste ore suplimentare..., nu pot sa uit spre exemplu diminetile cand ieseam din tura de noapte si asteptam toti posomorati si obositi verdictul sefilor in ceea ce priveste numarul subofiterilor care vor participa la misiuni de escortare a doua zi (in tura lunga) iar atunci cand nu trebuia sa vina tot schimbul la escorte, se gasea un ofiter care sa strige: “curenteaza-i frate pe toti ca am ce sa le dau de lucru” … nu pot sa uit momentele cand unii colegi se rugau de X si Y sa nu fie adusi in tura lunga deoarece au diferite probleme si carora li se raspundea sec : “de unde ai tu ore suplimentare pentru libere”…da, acestea sunt amintiri care dor si nu pot decat sa le spun acelor domni ofiteri (dornici de afirmare) ca v-am iertat, dar nu o sa va putem uita niciodata. Nu vreau sa se simta neglijati colegii de la escorte care si ei la randul lor lucrau cate 11,12 sau chiar 13 ore pe zi incluzand si sambetele…dar pentru ei, voi incerca sa scriu un articol separat sau poate cineva (cine stie??) din cadrul plutonului escorte va sparge pana la urma gheata, incercand in cateva randuri sa-si exprime nemultumirile si de ce nu realizarile care sa fie publicate pe acest blog.
Bine, dar pe parcurs am evoluat, s-a produs acesta demilitarizare a sistemului (spre marea dezamagire a unora), am reusit sa ne unim fortele si sa infiintam un sindicat care sa ne reprezinte si care sa ne apere drepturile noastre, insa pentru a va cunoaste problemele trebuie sa fim informati in acest sens, chiar de dumneavoastra , membri nostrii…
In alta ordine de idei consider ca membri nostrii de sindicat nu ar trebui sa aiba dreptul de a critica pe cineva daca nu participa, iar simpla cotizatie nu reprezinta participare. Si treaba cu cotizatia e destul de relevanta. Pai daca tot o platesti, dand girul unor oameni care se compromit luptand pentru tine, atunci lasa-i sa-si faca treaba asa cum considera. Daca nu esti de acord, ai tot dreptul sa intervii, sa propui solutii, sa te faci ascultat prin orice mijloace. Dar daca, in loc sa spui lucrurilor pe nume, te multumesti sa comentezi ca nu e bine ce se face, fara sa vii cu solutii, nu vei reusi sa imbunatatesti cu nimic conditiile de munca sau nivelul tau de trai, reusind, in schimb, sa compromiti pe cei care te reprezinta. Daca noi denigram reprezentantii nostri, in momentul in care acestia vor cere ceva, vor fi judecati prin prisma caracterizarilor noastre. Si vom obtine....nimic. Inca nu am invatat principiul de baza al miscarii sindicale - impreuna suntem puternici. Ne consumam energiile aratandu-ne coltii unul altuia fara sa ne dam seama cat de mult timp pierdem. Pentru unii dintre noi, este irecuperabil acest timp.

O zi superba tuturor,
Vasile VLAD