Putem scăpa de subiectivism?

         Să-ți arăti emoțiile la birou este neprofesional. Iar dacă mai dai frâu liber și subiectivismului, deja ai încălcat multe reguli. Acestea sunt "legi nescrise" și par a fi de bun simț. Insă putem fi siguri că dacă ne înfrângem emoțiile sau suntem mai puțin subiectivi, suntem mai productivi si mai eficienți?  Sau e doar o chestiune de nuanță?  Amintiți-vă numai de ultima promovare a preferatului șefului vostru, nu era vorba si de subiectivism? Măcar un pic?  Eu cred că subiectivismul de care dau dovada unii șefi direcți sau cei din conducerea unitații se poate observa chiar cu ochiul liber, adică la „vedere”…și aici mă refer în general la propunerile pentru diferite premieri, la aplicarea unor sancțiuni (vezi atenționarea scrisă) care de foarte multe ori au o doză  mare de subiectivism. Întodeauna conducerea unității  spune cu voce tare (apropiindu-se de urlet) că promovează profesionalismul și că dau dovadă de obiectivitate în toate deciziile pe care le iau, dar din practică se dovedește faptul că nu este chiar așa…, se știe foarte bine faptul că în aprecierea unui fpss se ține cont printre altele și de „cum se numește”, „pe cine are în spate”, „cine cu cine e rudă”, „cine pe cine periază” si asa mai departe….Poate mulți dintre șefii nostri nici nu realizează de fapt ce înseamnă a fi subiectiv, deoarece în cele mai multe cazuri nu țin cont și de părerile altora fiind convinși de faptul că întotdeauna au dreptate și că pâna la urmă deciziile finale le aparțin.
               Așa cum spuneam la început, să-ți arăți emoțiile la birou este neprofesional iar să-ti exprimi emoțiile nu este o problemă, o problemă devine în momentul în care emoțiile noastre sunt trecute prin filtrul minții și dintr-un banal disconfort, pornit de la o ofensă să spunem, poți ajunge la furie, dacă te gândești, de exemplu, că cel care ți-a spus-o este un subaltern sau o persoană pe care nu o agreezi.
               Singura modalitate de a trece de subiectivism este să aducem claritate în relațiile noastre. Să îi înțelegem pe ceilalți, să le înțelegem emoțiile, atitudinile și comportamentele, să reacționăm nu conform impulsului de moment ci să așteptăm să se clarifice situația, să fim corecți atât față de noi înșine, dar și față de ceilalți, să relaționăm fără prejudecăți și, mai ales, fără să ne ascundem după multe degete puse în fața ochilor noștri.
                De câte ori ați ales să faceți primul pas către cineva care nu vă este tocmai la suflet? Când ați spus ultima data "mulțumesc" din inima, privind în ochi persoana respectivă? Când ați stat ultima oară cinci minute gândindu-vă cât de corect sunteți cu voi înșivă și cu ceilalți? Poate e timpul să o faceți acum.

 În final, credeți că putem scăpa de subiectivism ??