Conform dex-ului prin raport se înţelelge „Comunicare scrisă sau orală făcută de cineva în faţa unei adunări, a unei autorităţi etc., cuprinzând o relatare (oficială) asupra unei activităţi personale sau colective; textul acestei comunicări. 2. Scurtă prezentare orală asupra situaţiei trupei făcută de un militar în faţa superiorului său; ora, momentul când se face această prezentare. ♢ Expr. A se prezenta (sau a ieşi, a fi scos) la raport = a se prezenta (sau a fi chemat) în faţa unui superior pentru a-şi susţine o doleanţă sau a răspunde pentru o greşeală săvârşită”
Ca urmare a demilitarizării, semnificaţia raportului trebuie restrânsă numai la comunicarea scrisă făcută de cineva în faţa unei adunării, a unei autorităţi etc. Comunicarea verbală reprezintă de fapt aşa zisa informare, nu mai raportăm , că doar nu mai suntem militari .
Se pune întrebarea dacă există obligaţia de a face un raport scris atunci când un şef ierarhic îţi solicită acest lucru. Din câte ştiu eu nu este stipulat în nici un act normativ cu aplicabilitate în domeniu, în mod expres acest lucru. Se preconizează aprobarea prin ordin MJ a manualului cu procedurile pentru gestionarea incidentelor operaţionale, unde se face referire la întocmirea unor astfel de rapoarte de către personalul care este implicat în diverse incidente operaţionale. Chiar si în ipoteza aplicării acestor proceduri, cazul Purcea nu ar fi constituit un incident operaţional , ca să implice întocmirea unui raport scris.
Dar totuşi trebuie să fim atenţi la conotaţia care se dă întocmirii unui asemenea raport, în funcţie de situaţia concretă. Părerea mea este că dacă şeful îmi solicită să întocmesc un raport scris referitor la aspecte profesionale, privind sarcinile de serviciu, trebuie să mă supun obligaţiei de a întocmi un astfel de raport.
În situaţia domnului Purcea, înţeleg că anterior întocmirii acestui raport, i s-a dat dispoziţie să se întoarcă pe secţie, împreună cu ceilalţi doi colegi, dispoziţie pe care nu au respectat-o întocmai, după care şeful de tură le-a cerut să dea explicaţii scrise, adică să facă raport, iar domnul Purcea nu a vrut să scrie atunci când i s-a solicitat, fapt ce l-a deranjat pe şeful de tură.
În cazul de faţă este adevărat că Şeful de tură putea să primească explicaţiile şi verbal, dar probabil să aibă certitudinea că ceea ce este scris rămâne valabil, a cerut un raport scris.
Nimeni nu poate şti ce a avut în minte şeful de tură când a cerut acest raport. Dacă era vorba de o abatere disciplinară şi fără un asemenea raport seful de tură avea obligaţia să nu tolereze faptele ce constituie abatere disciplinare şi să sesizeze comisia de disciplină împotriva celor trei agenţi. Dacă a cerut acest raport ca cei implicaţi să dea explicaţii vizavi de eventuala abatere disciplinară pe care au săvârşit-o, mai exact dacă acestui raport, şeful de tură sau cei cărora li s-a solicitat să facă raport, i-au dat conotaţia unei declaraţii prin care cei implicaţi să-şi exprime punctul de vedere faţă de fapta imputată, şeful de tură nu avea autoritatea de a solicita acest lucru, şi nici agenţii nu aveau obligaţia întocmirii acestor rapoarte. Singura autoritate competentă să audieze personalul unităţii în legătură cu săvârşirea de abateri disciplinare este comisia de disciplină , dar nici la solicitarea comisiei nu există obligaţia de a da declaraţie.
Edificator în cazul de faţă este conotaţia dată de cei cărora li s-a solicitat acest lucru, deoarece seful de tură poate spune că a solicitat un raport de activitate. În situaţia descrisă este elocvent faptul că agenţilor li s-a solicitat raport pentru a da explicaţie cu privire la eventuala abatere disciplinară comisă.
După cum văd că stau lucrurile, cu privire la cei doi agenţi şeful de tură nu a sesizat comisia de disciplină, sesizând-o numai cu privire la agentul care nu a făcut raport, ceea ce înseamnă că hotărâtor în luarea deciziei de a sesiza comisia de disciplină, de către şeful de tură a fost aspectul că agentul Purcea nu a făcut raport scris, atunci când a solicita el.
Este de analizat dacă acţiunile celor trei agenţi până la momentul solicitării acestor rapoarte scrise se circumscriu unor abateri disciplinare, dacă da, atunci însăşi şeful de tură este vinovat de săvârşirea unei abateri disciplinare prin tolerarea faptelor de indisciplină de către subordonaţi, prin faptul că nu a sesizat comisia de disciplină împotriva tuturor agenţilor implicaţi. Faptele de indisciplină nu se tolerează în funcţie de orgoliile şi ambiţiile personale. E adevărat că o să se spună că ceilalţi doi au fost atenţionaţi în scris, dar este cunoscut faptul că această atenţionare nu produce nici un efect juridic, nu este prevăzută ca şi sancţiune disciplinară. O atenţionare nu este acelaşi lucru, nici cu simplu fapt de a fi chemat într-o comisie de disciplină, aspect care aduce atingere reputaţiei profesionale, şi de ce nu, reputaţiei în general.
13 comentarii:
Super tare articol, dar mă intreb dacă preşedintele comisiei de disciplină, un om cu o distinsă autoritatea morală,datorată apartenetei sale la "secu" , poate face disticţia în funcţie de "conotaţii".Cam greu pentru un om care a fost setat să facă rău..., se ştiu multe, chiar dacă în aparenţă omul vrea să pară un bun creştin.
Să mă ierte cel de sus că îi săptămâna mare.
Măi oameni ce tot vorbiţi, mai marele nostru director care, cică le dă clasă mai marilor jurişti, zise domnului Purcea că trebuia să scrie " întocmai şi la timp", nu zise oricine ......
Fapta acestui şef de tura are corespondent în plan penal, cercetare abuzivă pentru obţinerea de declaraţii prin exercitarea de presiuni, ameninţarea cu comisia de disciplină .Unde s-a mai auzit ca probatoriu pentru comisia de disciplină să-l administreze cel care sesizează comisia de disciplină, fie el format şi din rapoarte scris indiferent de conotaţii care li se dau. Venind vorba de toleranţă cine îl tolerează pe acest individ, sau toţi sunt la fel ..
Măi oameni ce tot vorbiţi că doar mai marele director, cel care le dă clasă mai marilor jurişti, zise-i domnului Purcea pe un ton virulent că trebuia să scrie „ întocmai şi la timp”.
Solicitarea raportului nu este altceva decât un reflex birocratic. Agentul poate refuza să facă raportul. Nimeni nu-l poate obliga, nici măcar un șef de tură nervos.
Eventual șeful de tură poate sesiza directorul care poate dispune ce anchete administrative consideră utile și poate audia pe cine dorește pentru a se lămuri dacă este vorba despre o situație cu implicații disciplinare sau nu.
Partea proastă e că, aparent, nu dorința aprigă de a asigura disciplina l-a mânat în luptă pe șeful de tură cu pricina ci orgoliul propriu și personal.
Dreptate ai Huginn, numai că directorul nu a procedat asa cum zici tu,a dat dreptate sefului de tura "nervos".
Povestea asta îşi are rădăcinile în trecut. Pe când încă nu exista omu' nou. Atunci a fost inventat autodenunţul. Numai aşa se obţine supunerea completă. Omul îşi recunoaşte fapta şi se căieşte. Astfel, el se purifică de propria-i nesupunere, îşi dizolvă identitatea şi devine util (în sfârşit...) sistemului.
Purcea a primit în săptămâna patimilor următoarea încadrare -art. 69 lit.b şi f din L 293/2004
lit b) -neglijenţă şi superficialitate manifestată în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, a dispoziţiilor legale sau a celor primite de la şefii ierarhici ori de la autorităţile anume abilitate de lege;
Problema se pune dacă Purcea se mai afla la momentul când i s-a solicitat să meargă înapoi pe secţie „în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu”. Din câte ştiu eu serviciu se predă pe bază de proces verbal, dacă Purcea a semnat de predare şi colegul care a intrat în tură a semnat de primire, Purcea şi-a încetat activitatea. Predarea –primirea se face la nivelul secţiei. După ce a ieşit apelul pe secţie, se face predarea –primirea serviciului. Dacă această operaţiune s-a produs nu mai este vorba de neglijenţă si superficialitate în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu. Centralizarea apelului de pe toate secţiile nu este obligaţia supraveghetorului care iese din serviciu, ci a şefului de tură care intră în serviciu, şi care contactează supraveghetorii care intră în serviciu pentru totalizarea efectivului de deţinuţi pe unitate. Nu văd unde este neglijenţa şi superficialitatea domnului Purcea, nu el a numărat deţinuţii, ci supraveghetorul care a intrat în serviciu, şi am înţeles că pe secţia lui a ieşit apelul.
Cea de a doua parte a acestor prevederi se referă la neglijenţă şi superficialitate manifestată în îndeplinirea dispoziţiilor legale sau a celor primite de la şefii ierarhici ori de la autorităţile anume abilitate de lege,. Cred că domnului Purcea i se impută refuzul de a se înapoia pe secţie, pe de o parte, şi pe de altă parte refuzul dea a face raport când i s-a spus de către seful de tură, faptă care, în opinia celor care au sesizat comisia se încadrează la aceste prevederi. Şi în această situaţie se pune problema dacă Purcea se mai afla în serviciu, in cazul când nu s-a înapoiat pe secţie, iar cu privire la întocmirea raportului scris, este foarte clar că nu avea obligaţia de a face raport, avându-se în vedere argumentele prezentate de moderator şi ceilalţi comentatori.
Lit. f) - părăsirea nejustificată a locului de muncă în timpul programului de lucru, de natură a perturba activitatea compartimentului de muncă;
Este de văzut dacă părăsirea secţiei s-a săvârşit in timpul programului de muncă 7, 30-19,30. Mai exact dacă nu a predat serviciul, iar pe de altă parte dacă a „comis” fapta în intervalul orar de mai sus. Foarte important dacă se afla în acest interval orar, deoarece „reprezintă programul de muncă”
O altă condiţie pentru a deveni incidentă această prevedere este ca părăsirea să fie de natură a perturba activitatea compartimentului de muncă, în cazul de faţă , activitatea la nivelul secţiei. Ce i s-a reproşat lui Purcea nu a avut cum perturba activitatea de pe secţie.
Corect spus @ 1 aprilie 16:01, numai că trecutul ne bântuie şi azi.
În situaţia discutată nu a făcut nimeni nici o abatere, prostii inventate la noi la puşcărie, se tot discuta că pentru a nu se depăşi programul de muncă supraveghetorii se duc direct pe secţii, fac apelul si predau/primesc serviciul, în cazul de fata aşa s-a petrecut, ce abatere sa comis, că a zis un înţelept că nu trebuie să părăseşti secţia după ce sună ieşirea apelului, nu a părăsit nimeni unitatea, oricum stăm până suna apelul câte o jumătate de ora în plus, să plătească aceşti întelepţi orele suplimentare care se fac.Când era domnul Iuga toti supraveghetorii stateau in fata sectiei a Va, nu a fost trimis nimeni la comisie, fiindca nu era nimic in neregula, hopa acuma apar neregulile pentru că nu avem de lucru. Vedeti cum se lucra si la alte puşcării, puscarii elalon, gen Gherla etc. daca iese apelul pe sectie nu mai are treaba supraveghetorul care preda, nu trebuie sa stea plantat pe sectie, daca nu iese pe total se poate verifica imediat, ideea este să nu plece din unitate. Cand ramanem pe sectii câte 10- 15 minute si nu spune nimeni că a iesit apelul, nu este nici o problemă.
Să le dea dumnezeu bucurii celor care si-au bătut joc de omul acesta, acum in săptămâna mare, la fel cum l-au bucurat pe el cu înştiinţarea pentru comisie.
colegii de mai sus au dreptate dar comunistii tot comunisti ramin nai ce le face... sau S.T joaca la doua capete, sau motirca cine stie parerea mea omul nu avea nici o vina
Cred ca este de stiut faptul ca in hotararea ST-ului de-a sesiza comisia de disciplina in cazul d-lui Purcea, un rol important l-a avut si directorul adjunct (DASDRP) care parca pe zi ce trece este tot mai agresiv in comunicare (dar el stie comunica???) bineinteles si dansul cred ca regreta amarnic demilitarizarea sistemului..., dar fiecare ne vom primi rasplata intr-o buna zi(sper)!!! Sarbatori fericite, stimati colegi !!
Un "amarat" de agent...
Asa-i la Bistrita!!! dintr-un rahat uscat conducerea trebuie sa faca statie de epurare.RUSINE!!!
Trimiteți un comentariu