Prezentul articol reprezintă un sumar de opinii de la fratele goagăl și aspecte auzite sau discutate de cei trecuți prin furcile caudine ale testărilor psihologice. Pentru că secretele ce acoperă testările psihologice depășesc cu mult pe cele ale secretului profesional.
În urmă cu ceva ani, sistemul a mai trecut prin așa ceva, un fost șef al acestui serviciu, al cărui nume nu l-am reținut, la o întâlnire cu comandanții, prezidată de Emilian Stănișor, a susținut că testele sunt foarte bune pentru sistem, fiind preluate de pe … site-ul NASA.
Iar acestea, nici mai mult, nici mai puțin, au fost modificate în ceea
ce privește partea ce ținea de … spațiu, zborul supersonic spre cosmos.
Dacă mai sunt valabile acele teste eu nu știu, dar poate că mai sunt
și, în acest caz, poate ar fi de înțeles secretomania ce înconjoară
această activitate.
În conformitate cu prevederile art. 1 din Legea nr. 46/2003 psihologii
au obligaţia să se asigure ca metodele şi tehnicile de evaluare şi
asistenţă psihologică standardizate care urmează să fie utilizate în
activitatea profesională sunt avizate de către Comitetul director al
Colegiului.
Numai cunoscând unele secvenţe din istoria testelor psihologice
vom înţelege mai bine cauzele unor erori regretabile comise de
psihologi, cum ar fi supraevaluarea capacităţii de predicţie a acestora –
tendinţă contemporană în unele ţări printre care, din nefericire se înscrie şi ţara noastră –
sau importanţa exagerată acordată testării inteligenţei şi care a stat
la baza acceptării intrării imigranţilor în SUA în anii 1920
(Immigration Restriction Act din 1924).
Deși utilizate pe scara largă, testele psihologice sunt uneori
înțelese greșit sau folosite impropriu. Testele, psihologice sau de
cunoştinţe, sunt utilizate peste tot în lume în scop de consiliere,
selecţie şi repartiţie (clasificare) profesională. Se spune că testele
psihologice sunt cele mai potrivite tehnici pentru a face selecţii şi
pentru a lua diferite decizii de clasificare sau de repartiţie a
personalului.
Un aspect important al examenelor psihologice,
adesea neglijat chiar de specialişti, este acela că ele pot afecta
cariere profesionale, în bine sau rău, că ele reprezintă o confruntare
care poate lăsa urme adânci în viaţa unui om. Diletantismul şi amatorismul în domeniul utilizării testelor şi al proiectării examinărilor psihologice sunt periculoase.
În sistemul penitenciar, în loc ca
orientarea modernă de utilizare a testelor psihologice să fie făcută în
scopul identificării persoanelor care sunt capabili să-şi însuşească
deprinderile specifice sau să efectueze sarcini cu un caracter special, s-a
ajuns la amplificarea utilizării simplului screening psihometric,
destinat eliminării persoanelor CONSIDERATE contraindicate pentru
ocuparea unor funcții de conducere în sistemul penitenciar. Ceea ce a dus la diverse întrebări legate de cine este persoana care CONSIDERĂ că cel testat este contraindicat ocupării unei funcții de conducere?
Adevăr sau interpretare, am putea evita asta, dacă … ne dorim.
Întrebările sunt simple în acest caz.
Este suficientă această testare psihologică,
asistată inclusiv de calculator, în condițiile în care sunt specialiști
ce susțin că rapoartele psihologice computerizate nu sunt valide, ele
sunt produsul unei analize empirice cantitative şi a facilităţilor
artificiale oferite de un produs informatic şi versatilitatea tehnică
a calculatorului, iar unor astfel de rapoarte le lipseşte tocmai fineţea interpretării calitative, clinice?
Putem considera că testarea psihologică,
în forma actuală, ce elimină persoanele CONSIDERATE contraindicate
pentru ocuparea unor funcții de conducere în sistemul penitenciar, este
mai bună decât cea orientată spre identificarea persoanelor care sunt
capabili să-şi însuşească deprinderile specifice sau să efectueze
sarcini cu un caracter special?
Oare nu este mai bine ca testele psihologice să aibă ca bază un standard minim de admitere, nu unul maximal?
Nimeni nu s-a născut șef, nimeni nu s-a născut director general,
director, șef serviciu, șef birou, capacitatea de a conduce un colectiv
de oameni, de a fi un bun manager, nu este totuși ceva nativ. Trebuie să ai anumite aptitudini pentru asta ce-i drept, dar nu să ți se ceară să te naști cu ele.
Alin Popescu
Sursa : FSANP
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu