La Comisia de disciplina e plin de sesizari si pactici absurde. Ai avut ‘tupeul’ sa nu-ti permiti sa mergi la un curs, sufletul candid si radiant te-azvarle-n comisie. Dac-ai ‘bafta’ si mai esti si tratat tot de colegi iubitori de printipuri ca si cum ai fi un fel de infractor, treaba-i sigura mai ales ca despre garantii procedurale greu se-nvata. Da, sigur parca era ceva discutie despre dreptate si corectitudine, dar acu’ daca tot se supara nu-s cine sef, da-le-ncolo.
Daca iti contrazici serifu’, te-ai ars. Cand cu primele, stiai ca te-ai sters singur de pe lista. Azi te mai “tine minte” la un calificativ, o avansare, o vorba buna. Cu dragoste desigur si obida. N-au mai ramas parghii de control, de asta are musai nevoie cneazul despre care de cele mai multe ori te pricopsesti prin imputernicire. Te-ai ars deci, cu tot cu respectul pentru dreptul la opinie, comunicarea manageriala si alte marete vorbe slobozite altfel cu emfaza.
N-as mai zice despre fulgeratoare planuri manageriale uitate imediat dupa intronizare. Oricum erau asa pentru comisie si cine ia in serios terfeloage frumos legate dar proiectate a avea viata musculitelor de otet. Ce activitati? De ce termene? Care rezultate? Parca fuse cumva, ceva, candva pe vremea cand se concura. Eficienta si eficacitatea trec rapid in uitare.
La dansi-n puscarie. La dansi-n brutarie. La dansi-n batatura, cum ar veni. Rezultatele sunt personale. Autoritatea tre’ musai sa fie ca acasa: absoluta. Raspunderea desigur, comuna. Sau, mai sigur, a celor care nu pot, nu-nteleg maretia asumarii succesului si repudierii nereusitei ori slabiciunii umane. Da, da. Isi asuma. Nu raspunderea, puterea.
Despre vorbe, despre fapte. Orice asemanare cu oameni, vorbe si fapte stiute si nestiute este desigur intentionata.
Sursa : FSANP
Un comentariu:
Cât de mare este prostia acelora care, socotindu-se mai puternici decât însasi natura, se cred astfel, laudându-se c-ar putea izbândi în orice, desi nu sunt în stare de asa ceva, si straduindu-se sa-i formeze si pe altii dupa masura lor, chiar daca acestia nu sunt croiti din fire ca atare.
Exista unii oameni care-si închipuie ca toti ceilalti din jur nu sunt la nivelul cunostintelor lor, socotind ca-si pot folosi întelepciunea opunându-se nu numai sfaturilor bine intentionate ale semenilor, dar chiar si firii. Datorita acestei îngâmfari s-au întâmplat grave nenorociri, nerezultând nicicând din aceasta vreun bine.
Trimiteți un comentariu